Râuri de munte sau microhidrocentrale inutile?

Râuri de munte sau microhidrocentrale inutile?

Scris de Echipa WWF-Romania in . Publicat la data de Noutati

WWF lansează campania Râurile de munte: ultima șansă

WWF-România lansează campania națională „Râurile de munte: ultima șansă”, urmând modelul campaniei din 2011, „Salvați pădurile virgine”, când peste 100.000 de români au contribuit la modificarea legislației, în favoarea pădurilor virgine. WWF își propune ca, alături de susținătorii campaniei, să obțină protecția legală pentru cele mai valoroase râuri de munte din România, amenințate în prezent de peste 500 de proiecte de microhidrocentrale, aflate în diferite stadii de avizare, construire sau funcționare. Nucleul campaniei este o petiție disponibilă pe website-ul www.raurileromaniei.ro, adresată Ministrului Pădurilor, Apelor și Pisciculturii Lucia Varga. Campania WWF ridică probleme precum: neglijarea biodiversităţii prin amplasarea microhidrocentralelor pe râuri cu o valoare ecologică ridicată, ignorarea riscurilor și a impactului cumulativ, construirea acestora fără o planificare corespunzătoare, precum şi neglijarea impactului economic şi social.

Campania noastră pentru salvarea râurilor de munte nu are scopul de a opri dezvoltarea economică, dimpotrivă, urmărește să obțină implementarea unei viziuni economice pe termen lung, pentru cetățeni și pentru natură. Intr-o realitate nouă, în care importanța apei devine din ce în ce mai evidentă la nivel global, garantarea accesului la apă al cetățenilor și protejarea surselor de apă vor fi cruciale pentru asigurarea confortului de viata, dar și a perspectivelor de dezvoltare. Susținem energiile regenerabile, însă doar în contextul în care construcția și funcționarea acestora nu cauzează pagube iremediabile în natură, cu efecte negative pentru comunitățile locale, pentru natură și pentru țară. Experiența ne arată ca dezvoltarea haotică de până acum a MHC-urilor a creat prejudicii mari în cele mai multe cazuri, punând în primejdie nu doar natura, dar și sustenabilitatea mai multor zone. Campania noastră dorește să genereze o dezbatere ampla în jurul subiectului, ca în final să reușim sa creăm un cadru de dezvoltare a acestor investitii în țara noastră, ca acestea să respecte comunitățile locale și natura, generând beneficii pentru toti cetățenii, spune Magor Csibi, director WWF-România.

Microhidrocentrale, macro distrugeri

În România, peste 500 de MHC-uri se află în stadii diferite de avizare, construire sau funcționare, peste un sfert fiind în arii protejate sau la limita acestora. Construcția unui număr de aproximativ 300 de astfel de MHC-uri a fost deja aprobată fără niciun fel de pre-planificare strategică la nivelul bazinelor râurilor și la nivel național.

În timp ce utilizarea de energie din surse regenerabile este promovată la nivelul Uniunii Europene[1], este cunoscut faptul că infrastructurile hidrocentralelorproduc efecte negative majore asupra ecosistemelor acvatice[2] şi asupra serviciilor pe care acestea le furnizează la nivel local şi regional, în timp ce cursurile de apă cu stare ecologică foarte bună şi luncile inundabile au devenit din ce în ce mai rare în România.

WWF- România solicită autorităților relevante:

  1. Desemnarea unor zone de excludere pentru construcţia MHC (WWF a propus autorităților un set de criterii în acest sens) şi implementarea unor mecanisme clare de pre-planificare a dezvoltării durabile pentru acest sector (pentru restul râurilor aflate în afara zonelor de excludere) care să permită o evaluarea serioasă şi durabilă a corpurilor de râuri, nu numai din prisma potenţialului tehnic energetic, ci şi a impactului și, respectiv, a valorii ecologice, economice şi sociale;
  2. Suspendarea procesului de autorizare şi construcţie de noi microhidrocentrale, prin emiterea unui Ordin de ministru, până la implementarea acestui proces de pre-planificare, pentru a se evita noi dezastre ecologice pe râurile din România, similare cu cazurile Capra, Buda, Otic și nu numai;
  3. Modificarea legislaţiei referitoare la avizarea, construcția și functionarea MHC, astfel încât să se soluţioneze problemele identificate în raportul juridic realizat de WWF.

Principalele argumente

Afectarea apelor dulci de suprafață și subterane. Conform Strategiei Naționale de Dezvoltare Durabilă a României, țara noastră se află printre statele cu surse utilizabile de apă relativ scăzute, cu 2.660 metri cubi pe cap de locuitor pe an, față de media europeană de peste 4.000. Principala cauză o constituie contaminarea resurselor de apă și, în general, presiunea antropică.

Rețeaua de râuri de munte include peste 13.500 de km de râuri cu stare ecologică bună și foarte bună, pe porțiuni vizate pentru construcția de microhidrocentrale. Prin construirea microhidrocentralelor se intervine asupra cursului natural al râurilor, deteriorandu-se funcțiile ecologice. Experţii spun că, din cauza înmulţirii şi diversificării presiunilor exercitate asupra resurselor limitate de ape curgătoare, până în anul 2030 se va ajunge la o reducere a capacităţii de furnizare a apei cu până la 40% faţă de nivelul existent, fapt ce reprezintă un pericol economic major şi o provocare pentru rezistenţa şi durabilitatea comunităţilor.

Eticheta de „energie verde”. WWF nu se opune tuturor dezvoltărilor de microhidrocentrale. Însă microhidrocentralele nu pot fi considerate „verzi”. Microhidrocentralele nu produc emisii de carbon, dar afectează în mod serios ecosistemele râurilor şi produc efecte ce nu mai pot fi recuperate nici prin ample măsuri compensatorii. Un curs de apă îndiguit, barat sau captat îşi pierde foarte multe caracteristici şi nu mai poate fi niciodată comparat cu un râu natural care deţine habitate şi funcţii ale ecosistemelor sănătoase. Cei mai afectaţi sunt peştii, pentru că o mare parte dintre speciile de peşti migrează sezonier pentru înmulţire, hrănire, în aval şi în amonte pe cursul râurilor. Vidra este, de asemenea, o specie protejată la nivel national si international, al cărei habitat este afectat de construirea microhidrocentralelor, conform studiilor WWF.

România şi-a atins deja obiectivele privind producţia de energie din surse regenerabile pentru 2020. În momentul de faţă, România produce un surplus de energie pe care, din motive tehnice, nu îl poate stoca sau transporta pe distanţe mari, pentru export. Conform declarațiilor recente ale reprezentanților ANRE: ţinta asumată de România în conformitate cu Directiva 2009/28/EC privind ponderea energiei din surse regenerabile de energie în consumul final de energie la nivelul anului 2020 (de 24%) a fost realizată în anul 2010 la nivelul de 23,6%, România clasându-se pe locul 2 în rândul statelor membre UE cu privire la gradul de realizare a ţintei propuse. In acest context, România ar trebui sa puna accent pe creșterea eficienței energetice (un sector în care țara noastră are un potențial enorm neutilizat) și să promoveze acele surse de energie regenerabilă cu impact redus asupra biodiversității.

Note pentru editori:

  1. Poziția WWF în ceea ce privește pre-planificarea în dezvoltarea proiectelor hidroenergetice în România este disponibila la : http://www.wwf.ro/resurse/publicatii/7_mituri_despre_hidroenergie/
  2. Broșura WWF „7 mituri despre hidroenergie” (publicată în octombrie 2013) este disponibilă la:http://www.wwf.ro/resurse/publicatii/7_mituri_despre_hidroenergie/
  3. Raportul legislație microhidrocentrale WWF: http://wwf.ro/resurse/publicatii/raport_legislaie_microhidrocentrale/

[1] EU Directive 2009/28/EC on the promotion of the use of energy from renewable sources and amending and subsequently repealing Directives 2001/77/EC and 2003/30/EC

[2]  Brussels, 14.11.2012, COM(2012) 673 final, A Blueprint to Safeguard Europe’s Water Resources

 

Trackback from your site.

Leave a comment